Povestea ceaiului

Răsfoind prin paginile librăriei online libris în calitate de băutor de ceai(chinezesc şi nu numai,negru şi verde) mi-a atras atenţia cartea  "Povestea ceaiului" scrisă de Anna Eva Budura.Am luat-o şi am parcurs-o destul de repede pentru că e mai degrabă o "cărţulie decât o carte.Totuşi "cărţulia" este rodul mai multor ani de cercetare şi este probabil cea mai completă poveste a ceaiului scrisă în limba română
       După primele pagini am avut un uşor sentiment de "reject" pentru că tot exagerează cu laudele la adresa ceaiului,părea aşa puţin comunistă cartea şi drept să vă spun nu mă dau în vânt după astfel de cărţi.Imediat am constat că se domolesc laudele şi totuşi face parte din genul de cărţi ca îmi plac mie..Practic eşti luat din punctul 0,când arborele de ceai creştea doar într-o regiune a Chinei şi era băut doar de către unii oameni cu anumite aspiraţii spirituale şi eşti purtat prin istoria şi cultura acestui popor care timp de mii de ani nu se desparte de arborele de ceai.Cu toate că sunt prezentate multe date istorice cartea nu devine plictisitoare pentru că se sfârşeşte după doar 59 de pagini printr-o descriere scurtă a situaţiei actuale a ceaiului care a cam cucerit lumea.
     Concluzia?Povestea ceaiului este o carte pe care nu trebuie să o rateze orice băutor de ceai sau orice om interesat de istoria şi cultura chineză.Asta pentru că autoarea cărţii este un reputat sinolog.Pentru prima oară am auzit şi eu acum de acest termen care înseamă"persoană care se ocupă cu studiul limbii şi istoriei chineze"deci o persoană cu adevărat avizată să ne vorbească despre minunata licoare iubită de poporul chinez de milenii....ca să termin şi eu articolul cam cum începe cartea.

5 comentarii:

  1. Nu prea ma omor cu ceaiul iar daca beau beau ceai de macese. Il consider mult mai sanatos decat ceaiul indian sau chinezesc, cu toate beneficiile cu care este el promovat.
    Sau si mai simplu: ceai de lamaie. Fierb apa in clocot, o las un pic sa se raceasca 30 secunde, si apoi introduc in apa felii de lamaie. Se bea indulcit sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  2. mie nu imi place ceaiul:d...doar cel de fructe de padure cu lamaie si neindulcit

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru recomandare :), Mihai. Daca o prind pe mana, cred ca n-o las. Trebuie sa fie pe gustul meu - chinezi, ceai, spiritualitate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Apropo de ceaiuri, o gramaad de lume imi spune ca Nestea nu e defapt ceai si contine o gramada de prostii, tu ce crezi... Eu de vreo 5 ani am inlocuit apa cu Nestea de lamaie si sincer simt cum m-a ajutat, sper doar sa nu fie efectul placebo.

    RăspundețiȘtergere
  5. Și pe mine m-a pasionat și mă pasionează ceaiul...mai ales ceremoniile de servire a ceaiului la chinezi și japonezi, chiar am scris o lucrare pe tema asta când făceam masteratul!
    Numai bine Mihai!

    RăspundețiȘtergere