Mersul cu bicicleta: distractie sau transport zilnic?

În copilărie eram mare meşter.Desfăceam orice îmi cădea sub cheie şi şurubelniţă "ca să-i văd circuitele" cum zicea mama.În clasa a 5-a am desfăcut vre-o 3 biciclete adunate de pe la unchi şi mătuşi(de care har domnului nu duc lipsă).Din toate piesele obţinute mi-am compus o bicicletă pe care am vopsit-o verde.A fost prima mea bicicletă.Îmi amintesc bine bucuria acelor zile.Eram teribil de mândru de realizarea mea,făceam kilometri buni în fiecare zi pe toate uliţele satului şi o închiriam la alţi copii pe tot felul de produse de contrabadă(biscuiţi ,mere,surprize de la guma turbo)...Prima mea bicicletă a fost mai mult distracţie.

Desigur mama a speculat imediat capacitatea mea de teleportare pe două roţi şi m-a făcut dealer de produse de croitorie.Ea cosea fuste şi tot felul de haine la babele femeile din sat şi ca să nu facă ele prea mulţi kilometri mama mă trimetea pe mine cu bicicleta.Deci am fost şi curier când eram mic.Atunci a fost momentul când bicicleta mea a trecut de la distracţie la transport zilnic.

În liceu acest aspec s-a acutizat.Îmi amintesc chiar prima zi,era o dimineaţă de septembrie cu soarele roşu în faţă şi o bicicletă roz sub mine.În primii doi ani de liceu nu era transport în comun între satul meu şi satul în care era liceul aşa că pedalam zilnic 8 kilometri dus şi 8 întors..eram vre-o 20-30 de elevi care făceam asta.Îngrijeam toţi bicicletele de parcă ar fi fost avioane.Defecţiune sau pană însemna absenţă aiurea.Absenţele în liceu trebuiau făcute în momente strategice (test la fizică,inspecţie la română,o cafea cu colega de bancă)..În plus pe toată perioada liceului ieşeam vara destul de des cu băieţii la pădure,la iarbă verde cu bicicleta,era unul dintre modurile noastre de a ne distra.
   De când am venit în Cluj la facultate am abandonat bicicleta.Sunt aşa de înguste străzile pe aici şi aşa circulate încât mi-e frică să nu-mi tragă careva o oglindă de maşină în spate .Totuşi dacă aş avea o bicicletă aş mai ieşi,măcar în pădurea Făget sau prin parc.Ar fi fain

Personal am folosit bicicleta mai mult pentru transpor zilnic decât pentru distracţie.Majoritatea oamenilor fac la fel.Totuşi  şi atunci când ai o bicicletă de o oraş cu care mergi la serviciu găseşti că e distractiv  să faci asta dar şi dacă ai o bicicletă BMX(pentru sărituri) sau o Mountain Bike tot te mai duci încoace şi încolo cu ea. Deci mersul pe bicicletă e şi-şi..Voi ce ziceţi?
Articol scris pentru campania bicicletarosie organizata de Coca Cola

10 comentarii:

  1. Super amintirile ! 16 km zilnic pentru a merge la scoala? Pe bicicleta??
    Ce faceai pe frig, iarna, pe zapada, cand ploua?

    RăspundețiȘtergere
  2. iarna era umpic mai greu dar eram foarte echipat.cand a fost zapada mai mare sau polei mare nu ma duceam

    RăspundețiȘtergere
  3. Sincer iti zic, cinci stele pentru postarea asta. (din 5 posibile :) )
    Relatia mea cu bicicleta a fost de-o mare banalitate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoasa postarea :)
    Muschii de la picioare sunt dezvoltati din cauza bicicletei:)... am tras ca disperatul de Pegasul meu galben, in copilarie.Aaa... pana l-am rupt de la jumatate, incercand sa urc o bordura mult prea inalta:D. Ultima bicicleta a fost una frumoasa si zdravana, prin 2005, un mountain bike argintiu, pe care il foloseam sa merg la clienti, sau sa ma plimb, pur si simplu. Dar... dupa ce am realizat ca e aiurea sa o car dupa mine pe scari si prin lifturi, si mi-au spus vreo cativa cunoscuti ca erau sa dea cu masina peste mine ( mergeam in stil "kamikaze"), am vandut-o :)).

    RăspundețiȘtergere
  5. Am avut initial o bicicleta ruseasca, pe care, la fel ca tine am compus-o din piese de la oamenii din sat. apoi multi ani am renuntat. Am castigat si eu o bicicleta rosie de la Coca Cola, acum 2 ani.
    Acum am un MTB, Trek 4300 disk, o folosesc zilnic, ma duc la serviciu, ma plimb sau ma duc la piata. Ne mai strangem cateodata cativa oameni si iesim in afara Bucurestiului la cate o padure sau teren denivelat, unde ne umplem de mocirla. Este o senzatie fenomenala.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu obisnuiam sa merg mult pe bicicleta cand eram in scoala, apoi incet incet fara sa imi dau seama am renuntat la acest sport, iar acum tot incerc de ceva timp sa ma reapuc, dar cu caldura si umiditatea de aici ...dar sper ca intr-o zi sa reusesc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Colegul meu de blog, Dragos, merge cu bicicleta la job. Pentru el e si distractie si mijloc de transport. :D Pe mine nu ma mai atrage de mult ideea de a pedala...

    RăspundețiȘtergere
  8. Asta e unul din marile mele regrete: am avut bicicleta cand eram mic, dar nu am fost in stare sa invat sa merg pe ea fara cele 2 roti ajutatoare. Acum e putintel cam tarziu sa mai invat sa merg, mai ales ca eu la lucruri de genul asta sunt foarte neindemanatic. Dar fug cat de repede pot de scoala de soferi, asa ca macar pe bicicleta daca m-as fi invatat sa merg mi-ar fi prins bine. Asta e... reatebeu rulz! :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Stefan Stoica, cum sa spui ca e cam tarziu sa inveti acum??
    O fi mai greu, nu stiu ce varsta ai, dar ca una care fuge si ea de sofat nu pot decat sa sustin categoric : la gandul unei biciclete nu se renunta! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Daca nu mi-ar fi prea frica de trafic as merge si eu cu bicicleta....dar mai greu sa fii imbracata in fusta si sa mergi pe bicla:)) Numai bine Mihai!

    RăspundețiȘtergere