Despre toamna şi depresiile mele

Ploile astea de toamnă care cad rece şi mocnit ca apa care se prelinge în cavou mai că mă bagă in depresie.Simt o tristeţe, aparent fără motiv şi un fel de apăsare, ca şi când ar urma să primesc o pedeapsa pe nedrept sau ceva.Urasc aceste zile.Iubesc doar zilele de toamnă care încep şi se sfârşesc senine, în care soarele alungă ceaţa în zori iar seara mângâie pădurile colorate cu razele lui tomnatice, aproape orizontale…


Aceste sentimente au rădăcini în copilărie.O părticică din mine a rămas blocată în trecut.Pe atunci îmi petreceam verile singur la bunici.Ei aveau o livadă imensă prin care trecea un pârâu şi care se continua cu  pădurea ce acoperă Obcinile Bucovinei.Eram un mic stăpân acolo .Îmi petreceam ziua cât era de lungă cu aricii, cosaşii,peştii ,păsările şi tot ce mişca în acel colţ de rai.Mă deranja doar  bunica(despre care şi acum am îndoieli că mi-a fost bunică sau mamă), când mă chema în casă că a gătit ceva bun 

     Toamna aducea ploile şi şcoala.Cum zicea cineva, încă de mic am fost nevoit să-mi întrerup educaţia pentru a merge la şcoală.Începerea şcolii pentru mine însemna mutarea la părinţi,în centrul comunei.Asta mă întrista peste măsură.Nu mai aveam nici bunică,nici livadă sau pădure, terenul de joacă se limita la curtea pe care o împărţeam cu fraţii mai mici şi cu copiii vecinilor.În plus fiind cel mai mare dintre copii se abăteau asupra  mea şi o serie de mici treburi despre care recunosc că mi-era tare greu să le îndeplinesc.
    Sunt mai comod de felul meu, sau cu alte cuvinte, un leneş incurabil.Recent s-a descoperit că există o genă responsabilă de această lene.Maică-mea ştia asta de multă vreme, mi-a zis de nenumărate ori „Eşti leneş ca Moş-tu”(se referea la socrul ei, evident).   
     Eu recunosc, sunt atât de leneş că nici depresie nu sunt în stare să fac.Chiar dacă e groaznică, toamna nu-mi provoacă mai mult decât o tristeţe care trece odată cu ploaia, mi-e lene să am o reacţie mai amplă.

8 comentarii:

  1. Melancolia are şi ea rostul ei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dani08:43

    trebuia sa ramai in cluj...aici e frumos, soare, e vara in continuare :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa povestire! Sa inteleg ca daca eu am facut depresie sunt mai harnica? Hmmmm

    RăspundețiȘtergere
  4. @minoki...o persoana harnica cand face depresie nu mai are chef de facut mare lucru si lumea din jur observa asta, un lenes niciodata nu are chef de facut una sau alta asa ca e mai greu de depistat, parerea mea

    RăspundețiȘtergere
  5. @Dani...sa stii ca am sa iau in calcul varianta asta saptamana viitoare,cred ca ma duc si raman la cluj ca nu imi mai place acasa....

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu stiu ce sa zic despre ploaie caci in Bucuresti nu a plouat de doua luni de zile. Pot spune insa ca, desi ploaia are rostul ei, mie nu imi prea place, ma face sa nu am chef de nimic, (nu depresie, altceva, un termen nedescoperit inca de stiinta :) )
    Nu cred in gene ce produc lenea sau alte minunatii, insa cred in afirmatia ta: încă de mic am fost nevoit să-mi întrerup educaţia pentru a merge la şcoală.

    RăspundețiȘtergere
  7. Inseamna ca te-ai bucurat din plin de acest septembrie calduros si insorit. Mai ceva ca vara...
    Eu chiar asteptam ploile de care vorbesti in articol. :P

    RăspundețiȘtergere