Ghiţă Guzanu şi egoista lui tristeţe

După o vară intrată în prelungiri astăzi se simţea încă de dimineaţă că s-a terminat bucuria.
 Ghiţă,un meteo-sensibil cum nu s-a mai văzut zice că toamna îl întristează până la limita depresiei.Marele lui chef de viaţă i se pierde în vânt ca frunza fagului.A venit pe la mine.Era într-adevăr bolnav de tristeţe dar parcă altfel de tristeţe decât cea sezonieră pe care i-o cunosc deja..

-Ghiţule nu vreau să fac pe ziaristul dar ce Doamne e cu faţa asta de urs panda?
-Nu te lua de speciile ocrotite,suferă şi aşa destul, încearcă el o deturnare de la subiect
-Da ce, tu eşti specie ocrotită?Mă prefac eu că mă las deturnat
-Vânată,mai degraba, nimeni nu ocroteşte guzanii.
-Lasă autoironiile, ce-ai păţit?
-M-am părăsit Monica, răspunse el brusc.
-Îmi pare rău.....

Au urmat câteva clipe de linişte de acelea care nu-mi plac...Eu ştiam că el nu prea ţinuse la fată, o mai înşela, mai nu ştiu ce.Nu m-aş fi aşteptat să fie aşa afectat .Neştiind nici eu ce să-i zic încep să gândesc cu voce tare:
-Păi tu nu  ţineai la ea mă Ghiţă....am zâmbit apoi,  ca să dau impresia că glumesc în caz că nu primeşte bine remarca.Am aşteptat  să mă contrazică.
-Nu ţineam, confirmă el, dar ea ţinea foarte mult la mine....
-Hmm...

Era cât pe ce să nu înţeleg...să fie aşa de trist pentru că nu mai are cine să-i spună zilnic cât de extraordilingură de nemaipolonic este?Înseamnă că se iubeşte cam mult pe sine...

2 comentarii: