Ziua în care am devenit european

Ca să-mi arăt că sunt european, în 2007, chiar de ziua naţională mi-am dat întâlnire cu nişte prieteni orădeni în Sibiu, Capitala Cultural Europeană de atunci.Am ajuns de dimineaţă, am vizitat muzee, am făcut poze, am, am rezistat eroic impulsului de a ne pişa pe noi de frig.

Seara după concertul Scorpions am plecat spre Cluj cu trenul, eu şi cu încă doi, fără bilet, ca nişte europeni cu apucături siberiene ce eram.Până în Copşa Mică am mers cu "naşul" cu un tren personal (vorba vine că personal, nimeni n-are trenul lui personal).În Copşa Mică urma să luăm acceleratul Bucureşti-Cluj Napoca.Aveam un interval de 10 minute în care să ne luăm bilete că pe accelerat, socoteam noi, nu se mai merge cu naşul...În gară însă era o coadă imensă.Ne-am întors pe peron unde...stupoare... trenul nostru pleca deja.Am apucat să sărim din mers în vagoane asemenea cowboy-lor jefuitori de trenuri crezānd că ceilalţi prieteni care rămase pe peron au urcat cāt am fost noi după bilete.
    Nici n-am apucat să-i sunăm să vedem în ce vagon sunt că ne-am ciocnit de controlor.Era o "ea'.Am încercat repede să facem "o afacere" dar ne-a spus răspicat:
-Coborâţi la prima!!
După ce toţi trei am considerat-o în sinea noastră sau nebună sau "în perioada aceea a lunii" am întrebat:
-Dar de ce doamnă?
Răspunsul a fost stupefiant:
-Pentru că trenul acesta merge la Bucureşti iar voi mergeţi la Cluj...
După ce ne-am revenit am mai întrebat-o:
-Şi atunci care merge la Cluj doamnă?
-Ăsta domnule, făcu ea arătându-ne cu şapca pe geam un tren care tocmai trecea pe langa noi cu viteză, în sens invers.

Aşa ne-am trezit noaptea la ora 1 în Mediaş, un oraş de care auzisem de 2 ori în viaţa mea.Eram doar noi trei zăpăciţii,restul evident că nu urcase.Socotind noi că nu-i ce face în Mediaş sâmbătă noaptea ne-am hotărât să o luăm pe jos înapoi spre Copşa Mică sperând să se întâmple o minune.Prima s-a întâmplat repede, am trecut pe lângă o casă care avea amplasată în curte,aşa decorativ, o rachetă de vre-o 10 metri (ulterior am aflat că e casa memorială a lui Hermann Oberth unul dintre cei trei părinți fondatori ai științei rachetelor și astronauticii).
      A doua minune a venit sub forma unui camion alb care ne-a luat şi ne-a dus înapoi la Sibiu.Am ajuns acolo pe la 2 noaptea, până la 7 dimineaţa,când aveam autocar spre Cluj, am mai avut 5 ore în care n-am plimbat ca trei muşchetari prin prima ninsoare ce începuse să cadă amintindu-ne de "Fetiţa cu chibriturile"şi bucurându-ne de fiecare bar sau fast-food deschis din centrul Sibiului unde mai beam câte o cafea sau mâncam câte ceva să ne încălzim.Nu ne-a întrebat nimeni de sănătate, am bătut străzile ca şi cum ne-am fi plimbat pe uliţa natală, ningea moale peste becuri, pavaje şi faţade noi.Ne plăcea.Un centru de oraş frumos restaurat ne făcea să ne simţim cu adevărat europeni.


Dacă aveţi şi voi un motiv care vă face să vă consideraţi europeni postaţi-l pe sunteuropean.ro şi puteţi câştiga un week-end la Conacul Kalkony