Îndepărtarea de familie, cine-i vinovatul?

Recent mi s-a plâns un coleg că  familia îl acuză că s-a îndepărtat de ei şi că vinovată e iubita lui care l-ar fi determinat să facă asta.
    Până aici, veți zice voi,e un scenariu posibil.Un spirit malefic camuflat într-un chip angelic îi dă peste cap busola internă a unui un om și îl îndepartă de familie.Vedem asta în multe filme sau romane.Cei care privesc însă realitatea ca și cum s-ar uita la un film riscă să o vadă distrorsionat.Filmele ne aduc în față povești care merită povestite datorită rarității lor.Realitatea e mai altfel,e mai complexă și totodată  mai banală.

Îndepărtare sau nu?
    În primul rând colegul meu e plecat de acasă de 7 ani,  a venit în Cluj, să se facă doctor ca și mine.Iubita o are doar de 3 ani.El spune că a făcut eforturi să nu se îndepărteze de familie, a stat toate vacanțele pe acasă în loc să plece vara cu Work&NoTravel în SUA sau nu știu pe unde..De asemeni toate sărbătorile le-a petrecut alături de familie și a încercat să fie mereu cât mai aproape de părinți.Iubita nu l-a împiedicat niciodată să facă acest lucru.Recent era chiar convins că a reușit să le rămână apropiat.
    Apoi brusc de pe urma unor neînțelegeri cu familia pe seama  unor idei diferite se trezește cu acest "diagnostic"în față și se simte foarte tulburat și pornește o introspecție...S-a schimbat fără să își dea seama? A fost influențat de iubită așa de mult? E posibil așa ceva? El singurul care trăiește una ca asta?

Aruncând o privire în jur tind să nu dau dreptate familiei acestui prieten.Când o persoană alege să plece  singur la 350 de kilometri distanță de casă pentru a-și îndeplini un vis când avea o alternativă la doar 100 de km e primul semn că acel vis e mai important decât familia.În acel moment începe distanțarea...Pe acest fond se adaugă 6 ani de studiu și meditație asupra medicinei care, ocupându-se în definitiv cu viața și moartea, îți cam rearanjează stelele pe propria-ți boltă ...o Doamne,cum să nu te schimbe așa ceva...în 6 ani fostul meu coleg de bancă din clasele primare a ajuns de la mecanic auto la călugăr dus pentru totdeauna pe muntele Athos și sincer, nu cred că a fost nici o călugăriță la mijloc.
      6 ani de medicină schimbă un tânăr fără să mai fie nevoie de vre-un vampir camuflat în porumbiță.
Schimbarea  însă nu înseamnă negarea originilor sau dispariția dragoste față de familie ci doar o lărgire a orizonturilor, o schimbare a unghiului din care privești viața, o îndreptare a atenției dinspre aparențe spre miezul existenței.Mulți oameni însă văd din păcate într-un om cu idei diferite de ale lor un dușman.Dacă începi să gândeşti după alte tipare care nu se potrivesc cu ale lor înseamnă că nu-i mai iubeşti şi cineva trebuie să fie vinovat pentru că i-a privat de dragostea ta..

    Mă uit în Cluj și văd că 90% din doctorii de aici sunt veniți din alte orașe și stabiliți aici.Toți prin însăși acest fapt s-au îndepărtat mai mult sau mai puțin de părinții lor.Oare toţi au avut o iubită care le-a sucit minţile?...Au avut, medicina,aceasta este atât de captivantă încât unii medici prinși de un fel de vârtej se schimbă chiar faţă de soția și copiii cu care trăieşte în aceeaşi casă..La fel,de multe ori, soțiile acelori medici caută disperate o eventuală amantă care i-a transformat soţul în altceva decât era înainte...nu o găsesc niciodată dar au mereu impresia că există..

Țapul ispășitor

   Oamenii greu  pricep că unele lucruri se întâmplă fără să fie vina unei persoane.Nu vor să accepte asta, vor un vinovat,un țap ispășitor.Să nu-i lăsați niciodată să vă facă asta.E foarte barbar.Și dacă tot o fac să-i spuneți țapului, dar neapărat să-i spuneți să nu se sperie și să nu fugă pentru că știți din Biblie cum era treaba cu țapul ispășitor.Era un ritual la vechii evrei care luau un țap, ființă vegetariană și nevinovată și îl puneau în fața mulțimii însetate de pedeapsă care nu avea voie să-l ucidă cu mâna sau cu arma ci alergau după el până crăpa.Crăpa țapul efectiv,să înțelegeți, nu pământul sub el sau ceva...Deci să nu acceptați niciodată varianta cu țapul ispășitor...Anotimpul în care nevinovații sunt mânați de vântul păcatului neînfăptuit și plouați cu pietre ar trebui să fie trecut și demult uitat într-o lume ca a noastră...