Un drum spre casă, prin București

Ma intorc de la serviciu. Ploua tare si ma grabesc sa urc in tramvai, pe la ultima usa. Odata sus, ma opresc surprins de firicelele de fum de tigara din aer, dovezi ca tiganul si consoarta lui se simt ca acasa in mijlocul de transport in comun. Ma enervez, dar in afara de a le arunca o privire plina de inteles n-am ce le face si trec incet mai departe.

 Doua scaune mai in fata, o femeie plange cu sughituri de se-aude in tot tramvaiul – tocmai i-a murit cineva, intr-o sectie de terapie intensiva. Stau, ma uit la ea, ma gandesc, meditez, ma mai uit la ea si la ceilalti care tot la ea si la cei doi fumatori se uita, ma intreb cu ce as putea s-o ajut dar deja am ajuns la prima statie. Inca doi tigani care se simt bine urca in tramvai, chiar langa mine. Unul din ei flutura tigara aprinsa prin fata mea si a celorlalti calatori. Deja tramvaiul e plin de fum si tipul tot repeta cu voce tare un vers obscen, dansand printre scaune, dar pana la urma se aseaza pe un scaun eliberat de o domnisoara dezgustata. "Maaama, ce v-as rupe in bataie", ma gandesc eu, dar ma gandesc ca n-am nici o sansa, si uitandu-ma in tramvai imi dau seama ca nimeni n-ar avea sanse intr-o confruntare cu ei, mai ales ca mai erau cativa de felul lor care pareau ca se bucura de spectacol. Doamna plange in continuare, fara sa bage in seama fumul de tigara si cheful de viata al tiganului. Scena e de un absurd total. Toata lumea susoteste si arunca priviri, pana o femeie obosita si ea de la serviciu striga din partea cealalta a tramvaiului: “Da’ nu ti-e rusine, sa fumezi asa in tramvai? Ia si stinge tigara, nesimtitule!”, dar tipul deja isi aprinde a doua tigara si arunca niste injuraturi spre doamna oripilata. 

Din fata tramvaiului se desprind vreo 5 tipi care se indreapta spre ultima usa, sa coboare, cred eu. Se opresc toti deodata in dreptul lui: “Bă, de ce fumezi în tramvai, a? Stii ca in tramvai nu se fumeaza??” „Nu, sefu’, stai ca nnu, nu, nu fumez”. Poc, isi ia un pumn in fata, si geamul dubleaza zgomotul la contactul cu ceafa lui. Poc-buf, inca una - tiganul nici n-a apucat s-o vada macar, uitandu-se la tigarile scapate pe jos. „Cobori la prima, ai inteles? Si nu te mai prind cu tigara in tramvai, ca te rup in doua!!!” Si cei 5 tipi se intorc spre partea din fata a tramvaiului. Se lasa liniste in tramvai – doar doamna isi plange in continuare tristetea, in timp ce tigarile sunt adunate de pe jos, una cate una. Am ajuns deja si cobor, cu satisfactie ca totusi s-a facut dreptate, numai ca n-am cum sa trec strada. E acoperita de apa, adanca pana mai sus de glezna... 
 O luam pe bulevardul mare, pe jos, printre masini... ce sa facem? Inca un banal drum spre casa, cu tramvaiul si pe jos, in Bucuresti....

Textul a fost postat de un prieten bucovinean care e medic rezindent capitalist.Având în vedere că și-a petrecut vre-o două veri lucrând într-un spital din Nigeria prietenul meu a văzut multe.Bucureștiul însă continuă să-l impresioneze...negativ.