Bulgarii şi ale lor nisipuri de aur.

Unii dintre internauţii de acum  care au învăţat să scrie şi să citească înainte să aibă calculator îşi mai amintesc de povestea de la început de Baltagul despre cum  împărţitărirea darurilor şi vocaţiilor la neamurile pământului.

Se spune acolo că Dumnezeu s-a pus pe împărţit, aşa neamţul a primit şurubul, rusul a fost menit să fie beţiv dar şi bun cântăreţ, sârbul a primit sapa şi ungurul nu ştiu ce.Cel mai trist dintre toţi ar fi românul care a ajuns mai târziu la împărţeală şi a rămas tot cu oile lui mai departe.Ce e şi mai trist în această poveste nu este ce se povesteşte ci aceea ce putem deduce.Bulgarii nici n-au fost chemaţi la împărţeala asta pentru că nu există în poveste.Aşa au ajuns ei săracii să fie împreună cu noi românii, care, n-am primit nimic, săracii Europei şi acum.

 Totuşi în vreme ce noi încă ne plângem singuri de milă ei caută în propria ţară şi scormonesc poate poate o fi uitat Dumnezeu ceva bunătăţi şi pe la ei.
    Aşa au descoperit prin 1950 un mal pustiu de mare la nord de Varna pe care l-au numit Nisipurile de Aur după o legendă care spune că nişte piraţi au îngropat acolo o mare comoară care s-a transformat într-un nisip splendit.Era un loc nemaipomenit unde n-au reuşit să găsească oricât au căutat nici văduve negre sau blonde, nici meduze, nici spini otrăvitori.Au construit repede o staţiune şi au dat vestea prin lume.Neamţul a lăsat şurubul, sârbul a lăsat sapa, rusul a lăsat băutura, ba chiar românii cu duiumul au lăsat oile şi au plecat în sejur la Nisipurile de Aur .Așa au ajuns bulgarii să fie mai turistici decât noi care nici acum în secolul 21 nu ne putem depasi conditia si ramanem tot cu ce avem.