Masterchef, show de gătit sau de umilit?

Emoţia vinde.După aceasta se ghidează oricine vrea să cucerească public.Întrebarea este ce fel şi cât de multă emoţie...
   În prezent pe ProTV rulează Masterchef.Povesteam aseară cu frate-miu despre emisiune pentru  că Nicuşor,unul dintre concurenţi e din satul meu natal.Frate-miu zicea că s-ar duce şi el la preselecţii să le pună în cap la cei din juriu o oală cu macaroane.De ce macaroane? Pentru că asta crede el că i-ar coafa cel mai bine pe cei din juriu.

Master Chef e show de gătit dar aseară un sfert de emisiune a fost cu o concurentă care plângea ca un crocodil tembel.Celelalte trei sferturi au fost umplute cu bârfe între concurenţi şi jurizare.Adică umilire, asta mi se pare mie că face juriul.Îi umileşte pe concurenţi pentru că asta le place la foarte mulţi români să vadă...

N-am înţeles deloc de ce trebuie cei trei juraţi să se comporte mai dur cu concurenţii decât căpitanii  din armata americană care selectează viitorii membrii ai trupelor speciale americane.Se poartă de parcă ar fi frustraţi că n-au putut fi în viaţă ceva mai bun decât bucătari şi vor să ne arate nouă că totuşi a fi bucătar profesionist e mare lucru iar resul lumii e idioată,demnă de dispreţ şi umilinţă pentru că nu ştie să facă bucătărie in mod profesionist.

   M-am uitat şi la varianta americană a Masterchef, juriul de acolo se comporta mult mai civilizat. Aceasta nu se datorează nici televiziunilor americane şi nici efectului razelor de lună asupra cizmelor de gumă ci se datorează publicului american căruia îi place să vadă mai puţină umilinţă spre deosebire de publicul românesc.