Am fost în Polonia.

Luni, a doua zi de paşte am avut ocazia să merg până în Polonia, în apropiere de Varşovia. N-am ratat ocazia.

Am pornit cu Focusul meu  duminică noapte spre luni din Ruscova, Maramureş  împreună fratele ucrainiencei mele, dotaţi cu un GPS de camion şi cu radioul setat pe Zakarpatia FM.Drumul Vişeu-Satu Mare e groaznic, cea mai bună porţiune e Vişeu-Sighet care e în lucru.

La graniţă doi vameşi ne-au căutat în buletin şi ne-au citit în portbagaj apoi ne-au urat drum bun.Primul ungur pe care l-am întâlnit dincolo de graniţă avea urechile nemaipomenit de lungi şi se uita hipnotizat la noi din mijlocul drumului.Era un iepuraş, iepuraşul de paşte.Nu l-am călcat aşa ne-a urat şi el drum bun.Drumul a fost bun dar încurcat.

GPS-ul de camion s-a dovedit a fi tembel.Am ales pe Ungaria şi Slovacia traseul fără autostrăzi pentru a nu plăti vignieta pentru câţiva kilometri de autostradă.Când am văzut că recepţionăm din ce în ce mai bine Zakarpatia FM ne-am dat seama că mergem către Ucraina.Nu vroiam pe acolo aşa că l-am setat din nou şi a luat-o razna.La Nyíregyháza ne-a băgat pe o porţiune de autostradă nou construită pe care nu o avea memorată şi pe care nu circula nimeni.Autostrada venea înapoi spre Satu Mare.Am mers 20 de kilometri ca să găsim o ieşire.

Pe la 5 dimineaţa am ajuns în Slovacia.Dacă i-am zis la doamna Ileana din GPS că vrem fără autostrăzi nu ne-a dus pe la Kosice şi Presov ci pe un traseu secundar,mai pe la est circulat mai mult de camioane.Zona seamănă foarte mult cu Bucovina.Munţi care sunt mai mult nişte dealuri cu pădure până pe vârf, case ca pe la Gura Humorului,au şi blocuri comuniste şi camioane cu lemn şi clădiri industriale comuniste abandonate,au şi căprioare, una a sărit în faţa noastră, m-a speriat de era să fac infarct cu capul.Drumurile lor sunt mai rele.Au ei PIB-ul mai mare dar nu-l au pe Ştefan cel Mare îngropat în zonă .Bine că n-a fost mult de mers,să traversezi Slovacia de la Sud la Nord e mai puţin decât ai traversa judeţul Suceava de la Poiana Stampei la Siret.

Polonia e mare şi eurofobă.Da, eurofobă, nu doar eurosceptică.Am încercat la 5 benzinării diferite să alimentăm cu euro şi ne-au refuzat.Am încercat să schimbăm euro la două bănci diferite şi s-au uitat ciudat la noi."Bank nie zmienia euro.Przejdź do postu"Cumnatul care vorbeşte ucraineană,dialectul zakarpatik se înţelege cu polonii mai bine decât un moldovean cu un ardelean aşa că a preferat să-i suduie pe româneşte.Am găsit în sfârşit un mall unde am schimbat euro în zloţi.Avantajul e că zlotul e cam la fel ca şi leul aşa că nu te încurci cu preţurile.

Dinspre Slovacia spre Varşovia şi dacă am fi vrut să mergem pe autostradă nu puteam pentru că nu este.Am mers vre-o 400 de kilometri pe drumuri cum e Cluj-Bistriţa. Adică drum bun de o bandă şi jumătate cu o grămadă de camioane care se dau la o parte ca şi la noi pe bază de claxon.Faza cu radarul şi semnul cu farurile funcţionează şi la ei.Ciudat e că la ei radarul e un fel de pistol pe care poliţistul îl ţine îndreptat spre tine stând în picioare lângă maşină.(Adică sperăm că ce am văzut noi era un poliţist cu radarul şi nu unul care vroia să ne împuşte)

După ce am mai intrat de două trei ori prin tufişuri datorită doamnei Ileana GPS(căreia totuşi i-am mulţumit pentru că ne-a oferit astfel ocazia să facem câte un mic pişu) am ajuns la Lodz, undeva lângă Varşovia pe la 1 la prânz.Într-o oră am rezolvat ce aveam de rezolvat.Am luat o găletuşă de aripi picante de la KFC şi câte un energizant şi am luat-o la sănătosa înapoi spre România.

Chmielnik,- 4 mii de locuitori.
Centru mai frumos decât cel al Sucevei - 120 de mii de locuitori

Lipowica,  300 de locuitori - pistă de biciclişti care leagă satul de cel vecin.
Cluj 300 de mii de locuitori -  Floreşti 25.000 nu există aşa ceva.
Plictiseala la întoarcere a fost din ce în ce mai mare iar drumurile mai aglomerate.Am avut mai mult timp să admir oraşele şi satele prin care am trecut.Vreau să vă spun că povestea cu Polonia care a absorbit 95% din fondurile europene nu e doar o poveste ci e o realitatea care o vezi după fiecare curbă(ca să nu zic la tot pasul, că eram cu maşina). Majoritatea satelor sunt mai aranjate decât oraşele de la noi.Trotuare pe ambele părţi, staţii de autobuz amenajate în sate de
câteva sute de locuitori.Piste de biciclişti dintr-un sat în altul.Aceasta se traduce desigur în accidente mai puţine şi stres mai puţin pe drum atât pentru şoferi cât şi pentru pietoni.Pozele alăturare aş vrea să i le arăt şi domnului Ponta care vrea să mărească amenzile pentru a face drumurile din România mai sigure. Amenzi cu care să plătească ajutorul social la cei care îl vor vota şi în 2016.Drumurile pot fi făcute mai sigure construind trotuare pentru pietoni şi piste pentru biciclişti.

Am ajuns înapoi în Maramureş marţi dimineaţă pe la 4 rupt de oboseală iar drumul de la Satu Mare la Sighet mi s-a părut mai obositor ca tot restul drumului.Când intri de pe drumuri bune pe drumuri româneşti chiar începi să te miri cum de  rezistă maşinile într-aşa o ţară.În Polonia aş vrea însă să mă întorc odată într-o vizită mai pe tihnă,de câteva zile, să văd Varşovia şi poate Auschwitz.