Jurnal de călătorie. Drumul Laptelui

Danone m-a invitat la Bucureşti vinerea trecută, în calitate de blogger transportator, pentru a parcurge o parte din Drumul Laptelui la bordul unui camion cisternă.

Sosirea în Bucureşti

Vineri dimineaţă la cinci trecute fix m-am trezit la propriu, în faţa Gării de Nord. M-am întins puţin şi am coborât din autocar. La uşa autocarului mă aştepta Spânul de Bucureşti, taximetristul care ţi se oferă singur să de ducă unde ai nevoie. Dacă te urci în maşina lui el te va duce bucuros pe un alt drum al laptelui numit "unde a înţărcat dracul puii". L-am evitat. Eu am mers la Bucureşti ca să vă pot povesti despre Drumul Laptelui Danone nu despre cum să fii jefuit în cinci paşi. Mi-am ales singur un taxi din staţie şi-am plecat către fabrica Danone.

Sosirea la fabrică.

Deoarece taximetristul meu a trecut de cel puţin patru ori pe roşu am ajuns cu vre-un sfert de oră mai devreme. M-am pus să aştept în faţa porţii de la fabrică până la ora şase dar n-am stat nici zece secunde că doamna portăreasă a şi venit la mine:
-Haideţi domnu blogger, intraţi!
Am fost cam uimit:
-De unde ştiţi că eu sunt bloggerul?
-Ştiam că trebuie să veniţi, nimeni nu vine aici fără ca eu să fiu anunţată!
Organizaţi îs ăştia frate, mi-am zis eu după ce am trecut de poartă şi am luat-o aşa în diagonală prin curte către cisterne.
-Aloo, colegu! mă strigă cineva, să mergeţi pe acolo pe culoarul marcat cu galben, n-am vrea să vă lovească o cisternă!! Nu părea să fie raliu de cisterne în curtea fabricii în ziua aia sau ceva, nici măcar nu era vreuna cu motorul pornit dar m-am conformat repetând în gând: Super organizaţi îs ăştia frate!

Domnul Alexandru, şoferul cisternei cu care urma să călătoresc era şi el ajuns. Tocmai se echipase încostumul lui albastru şi completa foi de drum, chestii birocrăţeşti.

Şi-am plecat să aducem lapte...

După ce a sigilat cisterna am plecat. La ieşirea din fabrică am trecut prin două controale, unul electronic şi unul făcut de portar, controale care, mi-a zis şoferul, vor exista şi după intrarea în Schenghen.

Minunându-mă de îndemânarea cu care învârtea domnu Alexadru cisterna prin trafic am ajuns pe noua autostradă Bucureşti-Ploieşti unde am rulat lin o vreme punând mai multe întrebări şoferului de la care am aflat că:

  • Danone colectează lapte de la 40 de ferme.În afară de cele vreo 12 cisterne care se pregateau de plecare în curtea fabricii mai sunt şi altele, ale fermelor care vin zilnic sau odată la două zile şi aduc lapte.
  • Cisterna cu care am mers eu are o capacitate de 23.000 de litri. Celelalte au capacităţi cuprinse între 18.000 şi 24.000 de litri.
  • O cisternă are 3 sau 4 compartimente de 5-6 mii de litri şi uneori colectează lapte de la mai multe ferme.Cisterna funcţionează ca un termos, laptele nu se încâlzeşte mai mult de 1 grad Celsius de la fermă până la fabrică.
  • Ferma cea mai îndepărtată de Bucureşti de la care Danone ia lapte este la Sibiu, exceptând o fermă din Ungaria care trimite odată la două zile o cisternă de lapte condusă de un haios domn maghiar "botezat" de ceilalţi şoferi "Banditosso".L-am şi întâlnit pe Banditosso când m-am întors la fabrică.

 Ferma

După o vreme de mers am ajuns într-un sat cu nume predestinat, satul Fânari  la ferma Koplax. Nici ei nu sunt în Schengen aşa că portarul ne-a controlat din nou şi ne-a cântărit cu cisternă cu tot.

Imediat ce am trecut de poartă a început colectarea propriu zisă a laptelui. Într-o sală mare şi răcoroasă se află două rezervoare de 30 mii de litri fiecare în care laptele ajunge din ţâţucă la văcuţă fără a lua contact cu aerul. Acolo laptele este răcit până la 2 grade şi ţinut aşa.Un termometru electronic indică mereu temperatura. De câte ori laptele trece de 4 grade Celsius domului şef de fermă îi iese un nou fir cărunt în cap. Din câte am văzut eu nu era prea cărunt semn că răcitorul a funcţionat mereu bine.

Laptele la analiza instant

Din rezervorul plin din care urma să încărcăm domnul Alexandur a scos într-un cilindru lapte şi a început să-și dea în vileag veleităţile de chimist.
  • Prima dată a scufundat în cilindrul respectiv un termodensitometru care a indicat o temperatură de 3,5 grade şi o densitate de 1,030 grame pe centimetru cub. Dacă densitatea era sub 1,027 sau temperatura peste 4 grade plecam cu cisterna goală.
  • Apoi într-o eprubetă a amestecat în cantităţi egale lapte şi alcool pentru a testa aciditatea laptelui.Dacă laptele e mai acid decât e permis(adică puţin acru) la testul cu alcool se transformă în lichior brânză şi nu e bun de colectat.
ÎDin acelaşi cilindru domnul şofer-chimist a pus lapte în trei recipiente sterile pe care le-a sigilat şi a notat codul şoferului, al maşinii, al fermei şi ce mai trebuia pe acolo.
Un recipient a rămas la fermă iar celelalte două au fost puse în frigiderul din cabina cisternei pentru a fi duse la fabrică.

Laptele cu antibiotice?

Într-o eprubetă-test care conţinea o soluţie mov Alexandru a pus o cantitate de lapte şi a pus eprubeta într-un incubator unde urma să stea trei ore la o temperatură de 40 de grade.Dacă eprubeta se colorează în galben înseamnă că laptele NU conţine antibiotic.Dacă eprubeta rămâne mov cisterna cu lapte se întoarce la fermă iar domnul şef de fermă se poate spăla pe cap laptele pentru a nu face peri cărunţi.
În realitate el nu face asta pentru că văcuţele care se joacă pe afară cu capul descoperit şi răcesc sau ceva primesc odată cu doza de antibiotic şi o banderolă roşie pe picior şi sunt mulse separat laptele lor ajungând direct la canal. În plus, vacile au un cip în ureche care este citit de calculator, dacă vreuna îşi pierde banderola şi intră la muls cu cela fără antibiotic calculatorul arată numărul 666 alertează lumea pe acolo şi laptele cu antibiotic nu se amestecă cu cel bun. Când am ajuns eu se mulgeau vacile care luau antibiotice şi am văzut cu ochii mei cum sute de litri de lapte erau aruncaţi la canal. (Erau vreo zece vaci din astea care umblase desculţe pe afară şi primeau injecţii, fiecare dă cam 25-30 de litri de lapte).

Încărcarea laptelui

După ce toate au fost bune şi frumoase s-a desigilat cisterna şi s-a dat drumul la pompa electrică care băga lapte în cisternă cu o viteză de 460 de litri pe minut.În 50 de minute au fost pline cele patru compartimente ale cisternei.

Ca să dau dovadă că n-am băut degeaba vreo două pahare de lapte am pus sigiliul cu mâna mea pe cisternă şi am plecat.La poartă am fost cântăriţi din nou.Greutatea care am avut-o în plus faţă de cea de la intrare a fost impărţită la densitatea laptelui măsurată de noi rezultând că portarul ştia matematică. Adică i-au ieşit proape 23000 de litri de lapte.Atât cât arătase şi calculatorul cisternei la finalul încărcării.

Întoarcerea la fabrică, din nou analize.

Drumul la întoarcere a fost ceva mai aglomerat şi mai presărat cu poveşti şofereşti.La fabrică aceleaşi două controale la intrare apoi cântarul. După cântar domnul Alexandru a tras cisterna lângă un cablu şi s-a echipat cu un sistem ce semăna cu o tiroliană. Înarmat cu un polonic de gospodină uriaşă şi un agitator de doi metri s-a urcat pe cisternă asigurat de tiroliana sofisticată şi  a luat lapte din toate cele patru compartimente ale cisternei. L-a dus iarăşi la analize. Oh doamne, ăştia-s obsedaţi cu analizele, de data aceasta s-au făcut mult mai mult din fiecare compartiment separat.Inclusiv analize pentru aflatoxină. Au fost toate ok aşa că s-au racordat furtunele la "arterele fabricii" şi laptele de-acuma a luat drumul iaurtului.

Spălarea cisternei

Ultima operaţiune a fost spălarea cisternei.La aceeaşi conductă prin care intră şi iese laptele se conectează un furtun mare, se trag manete şi se apasă butoane apoi se aşteaptă o oră.Urmează un program automat de spălare. Cisterna are în interior nişte duşuri pe care iese apă ferbinte apoi apă rece, apoi apă cu detergenţi apoi iară apă rece apoi.OMG, iarăşi analize. La finalul spălării apa care iese din cisternă trebuie analizată să nu conţină urme de lapte că altfel se repetă programul de spălare. Domnul Alexandru era puţin cărunt dar nu cred că asta se datorează faptului că a repetat de prea multe ori spălarea cisternei. Mai degrabă i-a scos peri cărunţi viaţa din Bucureşti, un oraş care m-a impresionat în mod negativ. În afară de fabrica Danone şi ferma care m-au uimit ce faine erau nimic nu mi-a plăcut pe acolo. E un oraş al contrastelor Bucureştiul.Vă povestesc altă dată mai multe.

De menţionat faptul că între cele 900 de vaci cu lapte ale fermei din Fânari nu era nici o vaco-barză. Adică acele vaci zburătoare care scapă din zbor ouă mari pline cu lapte care atunci când ajung jos se fac praf rezultând laptele praf din care, potrivit unor internauţi, Danone ar face iaurturile. Poate ar trebui să-l întrebăm pe Robert Cadar sau Francisc Vasile că dacă n-au văzut ei, că şi ei au fost transporatori pe Drumul Laptelui.