Cadouri de blogger

Bloggerii, ca şi fotbaliştii primesc din când în când mici valize, ca să joace şi ei bine, din tastatură.Cea mai valiză surpriză a fost când cei de la Recolamp mi-au oferit un iPad mini premiu via BlogalInitiative.

Luni când a venit ucraineanca mea de la serviciu m-a găsit cufundat în iPad.Abia mi-l adusese curierul şi mă delectam cu el.
Când a zis Ioi Боже!!(Care se traduce din ardeleneasco-ucrainieană în engleză prin expresia Oh My God) am crezut că se miră de frumuseţea iPad-ului şi nu de cafeaua vărsată pe aragaz, maioneza întinsă pe masă şi alte dovezi incrimatoare ale trecerii bărbatului prin bucătărie.Totuşi când i-am prezentat iPad-ul i-a plăcut.Problema e că orice minune a tehnicii nu impresionează o femeie mai mult de trei secunde...

3M PR3MIAZĂ INOVAŢIA

Inovaţia, acest cuvânt minunat fără de care roata n-ar fi ajuns niciodată în slujba omului, continuă să ne facă în fiecare zi viaţa mai bună...sau nu, având în vedere că şi armele sunt nişte inovaţii...Totuşi în lipsa ei, a inovaţiei mulţi dintre noi nici n-am fi existat astăzi.

Deşi în trecut România a avut mari inventatori de care merită să ne reamintim, dacă e să-mi aleg un inventator despre care să vorbesc  îmi aleg unul din prezent pe motiv că celor din prezent le foloseşte promovarea mai mult decât celor trecuţi de multă vreme în Lumea Celor Drepţi, Compartimentul Inventică şi alte Virtuţi...

Uite de exemplu Corneliu Birtok-Băneasă,el e un român care a fost premiat cu medalia de aur la sl Salonului Innova din cadrul Concursului internaţional Bruxelles-EUREKA din Noiembrie anul trecut.Invenţia sa constră într-un filtru de aer supraspirant pentru automobile care reduce consumul de combustibil cu 15%...Eu de exemplu consum motorină de 2-3 sute de lei pe lună.Un astfel de filtru m-ar ajuta să fac o economie de 30-40 de lei pe lună.Iată un beneficiu direct pe care îl poate avea fiecare dintre noi de pe urma unui inventator. Fiecare inventator a fost important pentru ca societatea de astăzi să fie aşa cum este, dar cei care trăiesc acum printre noi sunt mai importanţi decât cei din trecut pentru că ei pot fi stimulaţi să facă noi invenţii.

Aceasta face compania 3M cunoscută ca şi Minnesota Mining and Manufacturing Company.3M este o companie cu un trecut lung, de peste o sută de ani, cu multe inovaţii la activ ,ei au inventat de exemplu banda Scotch...

Spectacolul realităţii augmentate.

Undeva într-un bar venea în fiecare seară un om care bea singur şi tot scotea din când în când o fotografie din buzunar şi se uita la ea.La un moment dat când se uita la fotografie se lumina la faţă, cerea nota de plată şi pleca.După o vreme barmanul crezând că omul poartă cu el fotografia fostei iubite care l-a părăsit sau ceva s-a dus să-l consoleze.
-Aa, nu, zice omul, e fotografia nevestei, beau şi mă tot uit la ea.Când sunt suficient de beat ca să mi se pară frumoasă plec acasă...

Ceea ce făcea omul nostru era o veche şi toxică metodă de augmentare a realităţii.E folosită de multă vreme şi multe dureri de cap a dat de-a lungul timpului.

Salvarea vine de la tehnologie.Nu-i nevoie să-l invoci pe Bachus nici să consumi cine ştie ce minuni pentru a vedea chestii.Tot ce îţi trebuie e un caiet Skag AR şi un telefon deştept sau o tabletă pe care să descarci gratuit aplicaţia Skag AR de pe Google Play.

Oferta de nerefuzat pentru magazinele online

-Domnule administrator de magazin online, ai dumneavoastră sunt cei 2710 de euro de acolo?
-Nu sunt ai mei...dar de ce întrebaţi?
-De ce nu?
-Cum adică de ce nu?
-De ce nu vă înscrieţi la GPeC 2013? Puteţi beneficia de servicii dedicate magazinelor online în valoare de 2960 de euro în schimbul unei taxe de paricipare de 250 de euro rezultând o economie de 2710 euro.
-Wow, economie, toată ziua mă bate patronul la cap să fac economie...ia spune-mi, ce înseamnă GPeC?
-Domnule administrator, GPeC înseamnă cea mai tare chestie care se poate întâmpla în comunitatea magazinelor online.E un fel de Oscar al magazinelor online.

Drumul laptelui

Îmi amintesc foarte bine o seară din copilărie în care stăteam întins pe spate pe o căpiţă de fân uitându-mă la Calea Lactee.Am simţit atunci că-mi doresc să călătoresc cândva pe acea "cale a laptelui" la bordul unei navete spaţiale sau ceva, nu realizam atunci că noi toţi, cu toată planeta călătorim de când ne naştem până murim prin "calea laptelui."

Mi-am reamintit acea seară din copilărie când am fost anunţat de Blogal Initiative că Danone invită bloggerii pe calea laptelui, sau drumul laptelui cum îi spun ei.O cale a laptelui proprie care începe la fermă,la vacă şi la căpiţa cu fân, trece pe la transportatori şi pe la controlorii de calitate şi ajunge în final la un creştin fericit care-şi încântă papilele cu iaurturile danone.
Există 9 locuri disponibile pentru bloggeri câte trei pentru fiecare din "meseriile": ferminer, transporatator, controlor de calitate.Aşadar trimit scrisoarea mea de intenţie către Ruxandra Predescu Oltea Zambori şi Valentin Bosioc care vor fi căpitanii celor trei echipe de câte trei bloggeri.

Construcţii vechi şi noi.Auschwitz versus Floreşti

Avem aici două imagini din satelit în care sunt fotografiate două complexe de clădiri de undeva din Europa.În afară de asemănarea de aspect care e evidentă din satelit mai avem şi alte asemănări dar şi deosebiri.

În ambele locuri o sumă mare de oameni au mers pentru a trăi acolo pentru tot restul vieţii.

 În primul loc oamenii au fost forţaţi să se ducă.În al doilea loc s-au dus de bună voie.

 Primul loc arată mai bine de la sol deoarece faţada clădirilor este din cărămidă aparentă iar clădirile au doar 2 etaje, deci le umbresc mai puţin pe cele din jur.


Polus Center rulează ecologic via Recolamp

Scriam cu ceva timp în urmă o scrisoare către Polus Center în care le sugeram să încheie un protocol de colaborare cu Recolamp pentru a scăpa rapid şi gratis de becurile uzate pe care ei le înlocuiesc.

 Ei bine cei de la Recolamp mi-au confirmat că Polus rulează ecologic.Cei de la Polus au încheiat un contract de colaborare cu Racolamp încă din 2009.Mai mult decat atat,ei au si predat deseuri in noiembrie 2011 si in iunie 2012, de fiecare data cate o pereche de containere – adica 150 de kg tuburi si 80 kg becuri si colectează în continuare.

Cu ocazia aceasta am aflat că Polus center are angajat un responsabil pentru mediu în persoana doamnei Margareta Stan.

 Sincer Polus merită felicitări  de două ori.Odată pentru că becurile alea care ne luminează nouă calea către cumpărături au şi ele o cale luminată către reciclare şi a doua oară pentru că Polus Center îşi perminte să aibă un responsabil pentru Mediu.Cred că puţine companii din România îşi permit să plătească un responsabil cu mediu deşi aşa ceva ar trebui să fie obligatoriu peste tot în lume.Asta dacă ne dorim ca să lăsăm în urma noastră o planetă pe care copii noştri să-şi dorească să trăiască(Zic de parcă ar avea alte variante....)

Aşadar felicitări Polus pentru că rulează ecologic.Sperăm ca tot mai multe companii să ia exemplu de la Polus.

Am fost în Polonia.

Luni, a doua zi de paşte am avut ocazia să merg până în Polonia, în apropiere de Varşovia. N-am ratat ocazia.

Am pornit cu Focusul meu  duminică noapte spre luni din Ruscova, Maramureş  împreună fratele ucrainiencei mele, dotaţi cu un GPS de camion şi cu radioul setat pe Zakarpatia FM.Drumul Vişeu-Satu Mare e groaznic, cea mai bună porţiune e Vişeu-Sighet care e în lucru.

La graniţă doi vameşi ne-au căutat în buletin şi ne-au citit în portbagaj apoi ne-au urat drum bun.Primul ungur pe care l-am întâlnit dincolo de graniţă avea urechile nemaipomenit de lungi şi se uita hipnotizat la noi din mijlocul drumului.Era un iepuraş, iepuraşul de paşte.Nu l-am călcat aşa ne-a urat şi el drum bun.Drumul a fost bun dar încurcat.

GPS-ul de camion s-a dovedit a fi tembel.Am ales pe Ungaria şi Slovacia traseul fără autostrăzi pentru a nu plăti vignieta pentru câţiva kilometri de autostradă.Când am văzut că recepţionăm din ce în ce mai bine Zakarpatia FM ne-am dat seama că mergem către Ucraina.Nu vroiam pe acolo aşa că l-am setat din nou şi a luat-o razna.La Nyíregyháza ne-a băgat pe o porţiune de autostradă nou construită pe care nu o avea memorată şi pe care nu circula nimeni.Autostrada venea înapoi spre Satu Mare.Am mers 20 de kilometri ca să găsim o ieşire.

Pe la 5 dimineaţa am ajuns în Slovacia.Dacă i-am zis la doamna Ileana din GPS că vrem fără autostrăzi nu ne-a dus pe la Kosice şi Presov ci pe un traseu secundar,mai pe la est circulat mai mult de camioane.Zona seamănă foarte mult cu Bucovina.Munţi care sunt mai mult nişte dealuri cu pădure până pe vârf, case ca pe la Gura Humorului,au şi blocuri comuniste şi camioane cu lemn şi clădiri industriale comuniste abandonate,au şi căprioare, una a sărit în faţa noastră, m-a speriat de era să fac infarct cu capul.Drumurile lor sunt mai rele.Au ei PIB-ul mai mare dar nu-l au pe Ştefan cel Mare îngropat în zonă .Bine că n-a fost mult de mers,să traversezi Slovacia de la Sud la Nord e mai puţin decât ai traversa judeţul Suceava de la Poiana Stampei la Siret.

Polonia e mare şi eurofobă.Da, eurofobă, nu doar eurosceptică.Am încercat la 5 benzinării diferite să alimentăm cu euro şi ne-au refuzat.Am încercat să schimbăm euro la două bănci diferite şi s-au uitat ciudat la noi."Bank nie zmienia euro.Przejdź do postu"Cumnatul care vorbeşte ucraineană,dialectul zakarpatik se înţelege cu polonii mai bine decât un moldovean cu un ardelean aşa că a preferat să-i suduie pe româneşte.Am găsit în sfârşit un mall unde am schimbat euro în zloţi.Avantajul e că zlotul e cam la fel ca şi leul aşa că nu te încurci cu preţurile.

Dinspre Slovacia spre Varşovia şi dacă am fi vrut să mergem pe autostradă nu puteam pentru că nu este.Am mers vre-o 400 de kilometri pe drumuri cum e Cluj-Bistriţa. Adică drum bun de o bandă şi jumătate cu o grămadă de camioane care se dau la o parte ca şi la noi pe bază de claxon.Faza cu radarul şi semnul cu farurile funcţionează şi la ei.Ciudat e că la ei radarul e un fel de pistol pe care poliţistul îl ţine îndreptat spre tine stând în picioare lângă maşină.(Adică sperăm că ce am văzut noi era un poliţist cu radarul şi nu unul care vroia să ne împuşte)

După ce am mai intrat de două trei ori prin tufişuri datorită doamnei Ileana GPS(căreia totuşi i-am mulţumit pentru că ne-a oferit astfel ocazia să facem câte un mic pişu) am ajuns la Lodz, undeva lângă Varşovia pe la 1 la prânz.Într-o oră am rezolvat ce aveam de rezolvat.Am luat o găletuşă de aripi picante de la KFC şi câte un energizant şi am luat-o la sănătosa înapoi spre România.
Chmielnik,- 4 mii de locuitori.
Centru mai frumos decât cel al Sucevei - 120 de mii de locuitori

Lipowica,  300 de locuitori - pistă de biciclişti care leagă satul de cel vecin.
Cluj 300 de mii de locuitori -  Floreşti 25.000 nu există aşa ceva.
Plictiseala la întoarcere a fost din ce în ce mai mare iar drumurile mai aglomerate.Am avut mai mult timp să admir oraşele şi satele prin care am trecut.Vreau să vă spun că povestea cu Polonia care a absorbit 95% din fondurile europene nu e doar o poveste ci e o realitatea care o vezi după fiecare curbă(ca să nu zic la tot pasul, că eram cu maşina). Majoritatea satelor sunt mai aranjate decât oraşele de la noi.Trotuare pe ambele părţi, staţii de autobuz amenajate în sate de
câteva sute de locuitori.Piste de biciclişti dintr-un sat în altul.Aceasta se traduce desigur în accidente mai puţine şi stres mai puţin pe drum atât pentru şoferi cât şi pentru pietoni.Pozele alăturare aş vrea să i le arăt şi domnului Ponta care vrea să mărească amenzile pentru a face drumurile din România mai sigure. Amenzi cu care să plătească ajutorul social la cei care îl vor vota şi în 2016.Drumurile pot fi făcute mai sigure construind trotuare pentru pietoni şi piste pentru biciclişti.

Am ajuns înapoi în Maramureş marţi dimineaţă pe la 4 rupt de oboseală iar drumul de la Satu Mare la Sighet mi s-a părut mai obositor ca tot restul drumului.Când intri de pe drumuri bune pe drumuri româneşti chiar începi să te miri cum de  rezistă maşinile într-aşa o ţară.În Polonia aş vrea însă să mă întorc odată într-o vizită mai pe tihnă,de câteva zile, să văd Varşovia şi poate Auschwitz.

Lecţie cu iepuraşi

Era un corb ce stă aşezat pe ramurile unui copac şi nu făcea nimic toată ziua. Un iepuraş în trecere vede corbul şi îl întreabă:
- Pot să stau şi eu aşezat aici să nu fac nimic toată ziua?
- Sigur, de ce nu? Răspunse corbul.
Şi iepuraşul se aşeză comod pe pământ sub corb a se odihni. Pe neaşteptate apare o vulpe, sare pe iepuraş şi îl mănâncă.,,,
Lecţie de carieră: Pentru a sta şi a nu face nimic toată ziua, trebuie să fii undeva foarte sus.